Definita cuvantului sculător
sculătór, sculătoáre, s.m. și f. 1. (s.m.; înv. și reg.) ceas deșteptător. 2. (s.f.; înv.) înviere. 3. (s.f.; fig.; înv.) redresare, refacere, îndreptare (dintr-o situație proastă). 4. (s.m.; înv.) inamic, vrăjmaș. 5. (s.f.; reg.) numele mai multor plante erbacee folosite mai ales ca plante medicinale: a) gemănariță. b) poroinic. c) untul-vacii. d) vătămătoare. e) linariță etc.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu sculător
STEREOPROIECTÓR s. n. aparat fotogrammetric de stereorestituție pentru obținerea de hărți topografice folosind fotograme aeriene. (< fr. stéréoprojecteur) Vezi definitia »
pogór s.n. (înv.) coborâre. Vezi definitia »
SECTÓR s. n. 1. (mat.) porțiune dintr-un cerc între două raze concurente. ◊ piesă sau organ de mașină în formă de sector de cerc. 2. porțiune limitată dintr-o suprafață. ◊ (mil.) zona de acțiune a unei unități. ◊ porțiune dintr-un drum care intră în raza unei unități de construcție sau de întreținere. 3. domeniu, ramură de activitate. ◊ diviziune, parte, domeniu în cadrul economiei sau al unor unități administrativ-teritoriale. ♦ ~ social-economic = parte a economiei bazată pe o anumită formă de proprietate asupra mijloacelor de producție. (< fr. secteur, lat. sector) Vezi definitia »
ADOPTATÓR, -OÁRE, adoptatori, -oare, s. m. și f. Persoană care adoptă un copil. – Adopta + suf. -tor. Vezi definitia »
ISPĂȘITÓR, -OÁRE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește (o vină, o greșeală); expiator. ◊ Expr. Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora. 2. (În credințele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva. Jertfă ispășitoare. – Ispăși + suf. -tor. Vezi definitia »