cârcălí (-lésc, -ít), vb. – A strica, a face ceva de mîntuială. Creație expresivă (cf. Graur, BL, 91). După Pușcariu, Dacor., I, 595 și DAR, din sb. krkliti „a murdări”; acest ultim sens, care acolo este atribuit cuvîntului rom., nu este sigur. – Der. cîrcală (var. cricală), s. f. (lucru prost). Vezi definitia »

A CICĂLI a cârăi, a fute la cap / la icre, a homoti de cap, a-i pune (cuiva) mintea pe bigudiuri, a regula la creier, a socri, a sucăli. Vezi definitia »

LAPISLAZÚLI s. n. (Min.) Lazurit. – Din fr. lapis-lazuli. Vezi definitia »

MOTOTOLÍ, mototolesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face mototol, a (se) strânge ghem, a (se) ghemui. ◊ A (se) șifona, a (se) cocoloși; a (se) boți. – Probabil formație onomatopeică. Vezi definitia »

stamból-șalí s.n. (înv.) stofă de lână de Constantinopol. Vezi definitia »