calíc (calícă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu. – 2. Cerșetor. – 3. Sărman, nenorocit. – 4. Avar, zgîrcit. Sl. kalika „pelerin” (Miklosich, Fremdw., 94; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. rut. kalika „invalid”. Schimbarea semantică se explică prin mulțimea de paralitici și invalizi care luau parte la pelerinaje, și care în general trăiau din pomeni. Der. calicesc, adj. (de calic, de cerșetor); calicește, adv. (ca un calic); calicenie, s. f. (zgîrcenie); calici, vb. (a ologi, a schilodi, a sărăci, a ruina; a ajunge sărac lipit; a cere de pomană, a cerși; a se zgîrci); calicie, s. f. (sărăcie; zgîrcenie, avariție); calicime, s. f. (mulțime de cerșetori); calicos, adj. (zgîrcit). Vezi definitia »

DISIMÉTRIC, -Ă adj. care prezintă disimetrie. (< fr. dyssymétrique) Vezi definitia »

PSIHOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihologie; psihic. ♦ Moment psihologic = moment potrivit pentru exercitarea unei influențe, pentru a cere ceva etc. [Cf. fr. psychologique]. Vezi definitia »

TRISILÁBIC, -Ă, trisilabici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Compus din trei silabe. – Din fr. trissyllabique. Vezi definitia »

FOCOMÉTRIC, Ă, focometrici, -ce, adj. (Fiz.) De focometrie. – Din fr. focométrique. Vezi definitia »