STRÁDĂ, străzi, s. f. 1. Drum (pavat sau asfaltat) în interiorul unei localități, de-a lungul căruia se înșiră, de o parte și de alta, trotuarele și casele. ◊ Expr. Omul de pe stradă = un anonim, o persoană oarecare (reprezentând opinia publică). A arunca (pe cineva) în stradă = a da (pe cineva) afară din casă; p. ext. a lua (cuiva) tot ce are, a sărăci. 2. Locuitorii unei străzi (1). [Pl. și: (înv.) strade] – Din ngr. stráta, it. strada. Vezi definitia »

CRÍDĂ, cride, s. f. (Reg.) Cretă. – Din ucr. krijda. Vezi definitia »

promoroácă (-oáce), s. f. – Chiciură. – Var. pomoroacă. Sl., cf. sl. mrakŭ „ceață”, sl. primrŭzati „a îngheța”, sl. primrakŭ „întuneric”, rus. pomorok „ceață densă”, rut. prymorozok „promoroacă” (Cihac, II, 295; Tiktin). În rom. se pare că a existat o confuzie între pref. sl. pri-, po- și pro-. – Der. promorar, s. m. (noiembrie), der puțin clară, probabil în loc de *promorocar. Vezi definitia »

DULBÍNĂ s. f. v. dălbină. Vezi definitia »

izvorâtúră s.f. (înv.) izvorare, țâșnire de apă. Vezi definitia »