AFIRMÁȚIE, afirmații, s. f. Declarație, susținere a unei păreri (exprimată cu tărie). ♦ (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. – Din fr. affirmation, lat. affirmatio. Vezi definitia »

LIENOGRAFÍE, lienografii, s. f. Radiografie a splinei cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Pr.: li-e-] – Lien + [radi]ografie. Vezi definitia »

DECONSTRÚCȚIE s. f. (< fr. déconstruction, engl. deconstruction) Mod de abordare critică a posibilităților limbii de a exprima semnificații coerente, clare, finite, pornind de la analiza intrinsecă a noțiunilor și textelor, cu scopul de a evidenția contradicțiile, inconsecvențele, impreciziile, inconsistența acestora. Obiectivul principal al deconstrucției este contestarea capacității conceptelor, argumentelor și discursurilor metafizicii occidentale (de la Platon la Heidegger) de a exprima și a elucida adevărul. Inițiată de filozoful francez J. Derrida, deconstrucția a condus la apariția deconstructivismului. (Notă: Definiția este preluată din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.) Vezi definitia »

Slavă Ție ! 1.(din ebr. hallelū Jah – conform traducerii Bibliei din lb. ebraica în lb. română) Vezi definitia »

-FLEBÍE elem. fleb(o)-. Vezi definitia »