podláș, podláșuri, s.n. (reg.) 1. pod la tinda caselor țărănești sau la șură. 2. construcție rudimentară de deasupra vetrei țărănești pentru evacuarea fumului și scânteilor; fumar, ursoaie, babură, capră. 3. (în forma „potlaj”) suport de lemn pe care se clădește o stivă de lemne, pentru a o feri de umezeală. 4. (în forma „poclaj”) partea de jos a stogului de fân; podină. 5. (în forma „potlaj”) construcție din lemne așezate transversal pe căile de acces forestiere. 6. (în forma „poclaș”) masă pe care se ține cașul la stână. 7. (în forma „poclaș”) vreasc, gătej. Vezi definitia »

BAIDERÁȘ, baiderașe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui baider. Vezi definitia »

ACÎȘ, com. în jud. Satu Mare; 3.255 loc. (1991), Stație de c. f. Biserică în stil romanic (sec. 13, restaurată în sec. 19). Vezi definitia »

ACIUÁȘ, aciuașe, s. n. (Rar) Adăpost, refugiu. [Pr.: -ciu-aș] – Aciua + suf. -aș. Vezi definitia »

TOVĂLÁȘ, tovălașuri, s. n. Toval (1) mai subțire (folosit la căptușitul obiectelor de piele). – Toval + suf. -aș. Vezi definitia »