BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de lucruri mici. – Din boarfă + suf. -aș. Vezi definitia »

varóș s. n. – Suburbie, mahala. Tc. varoș (Tiktin), cf. sb. varoš. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

amúș (-șe), s. n. – Groapă cu apă și var în care tăbăcarii pun pieile pentru argăsit. Mag. hamus [gödör] „[groapă] cu cenușă” (DAR). – Der. amuși, vb. (a curăța părul de pe piei). Vezi definitia »

nuláș, -ă, adj. (reg.; în sintagme) făină nulaș(ă) = făină de calitate superioară. Vezi definitia »

HĂȚÍȘ, hățișuri, s. n. Loc plin cu mărăcini, cu arbuști spinoși etc., desiș greu de străbătut; pădure mică foarte deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; sihlă. ♦ Cărare prin pădurile de munte. – Et. nec. Vezi definitia »