VRAC s.n. Mod de depozitare și de transport al unui material granular (cereale, cărbuni etc.) fără ambalaj. ◊ În vrac (despre mărfuri) Așezate grămadă, fără ambalaj. [< fr. vrac, cf. ol. wrac – rău]. Vezi definitia »

cazác (cazáci), s. m. – 1. Membru al unei comunități militare autonome așezate la marginea statului rus. – 2. Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată dintre cazaci. Tc. kazak „aventurier” (Cihac, II, 46: Șeineanu, II, 97; Lokotsch 1143; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 361), cf., rus. kazak. – Der. căzăcească, s. f. (dans tipic); căzăcesc, adj. (de cazac); căzăcește, adv. (în felul cazacilor); căzăci, vb. (a transforma în cazaci); căzăcime, s. f. (mulțime de cazaci); cazacliu, s. m. (înv., negustor care făcea trafic cu Rusia), din tc. kazacli „originar din țara cazacilor”; cazacliesc, adj. (provenind din schimburilor comerciale cu Rusia). Vezi definitia »

HAMÁC s.n. Plasă sau pânză care se poate suspenda între doi stâlpi etc. în așa fel încât să folosească drept pat mobil. [Pl. -uri, -e. / < fr. hamac, sp. hamaca < cuv. caraib]. Vezi definitia »

ȘÉLAC s.n. Rășină naturală secretată de o insectă din regiunile tropicale și întrebuințată la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. [Var. șerlac s.n. / < germ. Schellack]. Vezi definitia »

CAIÁC s. n. 1. barcă din piei de focă la eschimoși pentru vânătoare și pescuit. 2. ambarcație ascuțită la capete și condusă cu una sau două padele. ◊ sport nautic care o practică. (< fr. kayak) Vezi definitia »