Definita cuvantului lustruitor
LUSTRUITÓR, -OÁRE, lustruitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care efectuează operația de lustruire. 2. S. n. Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele. [Pr.: -tru-i-] – Lustrui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu lustruitor
INDUCTÓR, -OÁRE I. adj. care produce un câmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție. II. s. n. 1. organ al unei mașini electrice în care se formează curentul de inducție. 2. mic generator electric manual care funcționează prin inducție electromagnetică. 3. (psih.) termen care servește ca punct de plecare într-o asociație de idei. ◊ cel care emite mesajul către un medium, care sugestionează, hipnotizează. 4. (lingv.) elementul director al unei analogii, al unei disimulații. 5. substanță care determină inducția (3). (< fr. inducteur) Vezi definitia »
săcuitór, săcuitóri, s.m. (înv.) jefuitor, prădător. Vezi definitia »
COACHIZITÓR, -OÁRE s.m. și f. Achizitor care cumpără ceva împreună cu altă persoană, tovarăș de cumpărare. [Pron. co-a-. / < co- + achizitor, după fr. coacquéreur]. Vezi definitia »
PICADÓR s.m. Toreador călare, care, în luptele cu taurii, atacă animalul cu o suliță. [Cf. fr., sp. picador]. Vezi definitia »
MACERÁTOR s.n. Recipient folosit pentru macerare. [< fr. macérateur]. Vezi definitia »