CAEN [cã], oraș în NV Franței (Normandia), legat de Marea Mînecii printr-un canal; 183.5 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Expl. de min. de fier. Metalurgie, echipament electric, produse chimice și textile. Universitate (1432). Abația Sf. Ștefan fundată de Wilhelm (William) Cuceritorul (sec. 11-12). Biserica Saint-Pierre (sec. 11-13). Muzeu. A suferit mari distrugeri în timpul debarcării Aliaților în Normandia (1944). Vezi definitia »

SCHIZOFRÉN, -Ă adj., s. m. f. schizofrenic. (< fr. schizofrène) Vezi definitia »

NEOMOGÉN adj. v. MONOCROMATOR. Dispozitiv optic care servește la separarea radiațiilor monocromatice dintr-un fascicul complex. ♦ Dispozitiv electromagnetic care servește la separarea unui fascicul de particule monocinetice dintr-un fascicul neomogen. [DEX '98] Vezi definitia »

termen iluzoriu acordat organului genital masculin Vezi definitia »

ANTRACÉN s. n. Substanță galbenă, cristalizată, extrasă din gudron de huilă și folosită la fabricarea unor coloranți sau ca antiseptic. – Fr. anthracène. Vezi definitia »