AMERÍCIU (‹ fr. {i}), s. n. Element chimic radioactiv sintetic (Am; nr. at. 95, m. at. 243); metal alb-argintiu, p. t. 1.176 ºC, dens. 13,67, din familia elementelor transuranice. A fost obținut de G. Th. Seaborg și colab. (1944) prin iradierea plutoniului-239 cu neutroni. Vezi definitia »

MILIÁRIU s. n. v. miliar¹. Vezi definitia »

COMINATÓRIU, -IE adj. (jur.) care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ♦ clauză ĩe = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune ĩi = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. (< fr. comminatoire, lat. comminatorius) Vezi definitia »

NEBÚLIU s. n. element chimic ipotetic, în nebuloasele gazoase. (< fr. nébulium) Vezi definitia »

LARÁRIU s. n. încăpere în casele romane unde se păstrau statuetele larilor și penaților. (< lat. lararium, fr. laraire) Vezi definitia »