potáș s. m. – Potasă, carbonat de potasiu. Germ. Pottasche. Înv., introdus în sec. XVIII, cînd se exportau mari cantități în Anglia și Olanda, sub formă de cenușă de stejar. Este dubletul lui potasă, s. f. din fr. potasse și al lui potasiu, s. m., din fr. potassium. Vezi definitia »

îngeraș, îngerași s. m. (intl.) polițist. Vezi definitia »

BUTURÍȘ, buturișe, s. n. (Reg.) Loc plin de butuci. – Din butură + suf. -iș. Vezi definitia »

LUNECÚȘ, lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se alunecă. ♦ Ghețuș. 2. Alunecare. – Luneca + suf. -uș. Vezi definitia »

tejníș s.n. (înv.) metaforă. Vezi definitia »