cloș (clóșuri), s. n. – Ciucure, franj. Fr. cloche „clopot” (sec. XVIII). Nu este înv., cum presupune DAR; continuă să fie folosit ca termen de croitorie. Vezi definitia »

hámiș (-șe), adj. – 1. Șmecher, șiret. – 2. Fals, prefăcut. – Var. hameș. Mag. hamis (Lowë 60; DAR). În Trans. Hameș, pe care DAR îl derivă din alb. hamës „mîncăcios”, nu este decît o var. – Der. hămișag, s. n. (fraudă, înșelăciune), din mag. hamissag; hămăși, vb. (a corupe, a vicia), în Trans. Vezi definitia »

HĂUGÁȘ, hăugașe (hăugașuri), s. n. (Reg.) V. făgaș. Vezi definitia »

BÁLMUȘ s. n. v. balmoș. Vezi definitia »

ZESTRÁȘ, zestrași, s. m. (Reg.) Bărbat care se mută, după căsătorie, în gospodăria soției. – Zestre + suf. -aș. Vezi definitia »