INTELIGÉNȚĂ s. f. capacitate a individului de a se adapta la împrejurări noi, de a sesiza relațiile esențiale și de a găsi o ieșire dintr-o anumită situație, de a rezolva probleme noi; deșteptăciune. ◊ om inteligent. ♦ ~ artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane. (< fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz) Vezi definitia »

BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg.) Ceartă, ocară; bruscare. ♦ Bătaie. – Din bruftui + suf. -eală. Vezi definitia »

PLÁNȘĂ s. f. 1. foaie de hârtie care cuprinde un desen (tehnic). 2. reproducere cu ajutorul tiparului a unui desen, a unei picturi. 3. fiecare dintre plăcile de beton ale pavajului unei șosele. 4. (sport) bandă specială de lemn în formă de schi mai scurt, care permite unei persoane deplasarea, prin tractare, pe suprafața apei. (< fr. planche) Vezi definitia »

LITOGENÉZĂ s.f. Totalitatea proceselor de formare a sedimentelor și a rocilor sedimentare în general. [< fr. lithogenèse, cf. gr. lithos – piatră, genesis – naștere]. Vezi definitia »

DEGENERESCÉNȚĂ, degenerescențe, s. f. Modificarea patologică regresivă, anatomică și funcțională, a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii lor cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism; degenerare. – Din fr. dégénérescence. Vezi definitia »