burlác (burláci), s. m. – Necăsătorit. Din rus. burlak, după Cihac, II, 35; Berneker 102; și DAR; însă Berneker recunoaște că termenul este obscur în rusă. – Der. burlăcesc, adj. (de burlac); burlăcește, adv. (ca burlacii); burlăci, vb. (a trăi ca burlac); burlăcie, s. f. (viață de burlac). Vezi definitia »

tejiác s.m. (reg.) copac uscat; osiac. Vezi definitia »

IPOHONDRIÁC, -Ă adj., s. m. f. (om) trist, capricios, obsedat de propria sănătate; ipohondric. (< fr. hypocondriaque) Vezi definitia »

CRACOVIÁC s.n. Dans popular polonez cu caracter vioi, cu pași săriți, din regiunea Cracovia; cracoviană; melodia acestui dans. [Pron. -vi-ac, scris și krakowiak. / < pol. krakowiak]. Vezi definitia »

AMONIÁC s. n. gaz incolor, sufocant, cu miros înțepător, înecăcios, combinație a hidrogenului cu azotul. (< fr. ammoniac) Vezi definitia »