MĂIESTRÉȚ, -EÁȚĂ, măiestreți, -e, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care face un lucru cu măiestrie (1); talentat. 2. (Despre lucruri) Care este făcut cu măiestrie (1). [Pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -eț. Vezi definitia »

pititelúț, -ă, adj. (reg.) mititeluț. Vezi definitia »

PAHÓNȚ, pahonți, s. m. (Pop.) 1. Soldat cărăuș din armata rusă. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană grosolană, necioplită sau murdară [Var.: pohónț s. m.] – Cf. rus. pehotineț „infanterist”. Vezi definitia »

CORTULÉȚ, cortulețe, s. n. Diminutiv al lui cort; corturel. – Cort + suf. -uleț. Vezi definitia »

valț (-țuri), s. n. – Sul, cilindru, mai ales al mașinii tipografice. Germ. Walze. Vezi definitia »