POLISÍNDETON s. n. Figură de stil care constă în repetarea unei conjuncții la începutul fiecăreia dintre părțile unei fraze sau înaintea fiecăruia dintre termenii unei enumerări, pentru a da discursului mai multă forță. – Din fr. polysyndéton. Vezi definitia »

MIRLITÓN s. n. denumire generică a unor „instrumente” de cântat din buze, folosite ca membrane (frunză, solz de pește). (< fr. mirliton) Vezi definitia »

tomberón (-oáne), s. n. – Cutie de tablă montată pe o osie cu două roți pentru a transporta materiale, gunoaie etc. – Var. tîmbărău. Fr. tombereau (Graur, BL, XIV, 112). Vezi definitia »

sovón (-oáne), s. n. – 1. Văl. – 2. (Trans., Bucov.) Giulgiu. – Var. săvon, zovon, zăvon. Origine îndoielnică. Din ngr. σάβανον „giulgiu” (Cihac, II, 713), cf. alb., bg., rus. sávan pare dificilă fonetic. Ar putea fi contaminat cu zăbun, mai ales că Scriban dă diferite sensuri cu înțelesul de „îmbrăcăminte”. – Der. (în)sovoni, vb. (a se voala, a se acoperi cu un văl). Vezi definitia »

INTERFÓN s. n. sistem de comunicații care permite convorbiri numai între posturi interioare; aparat de intercomunicație în avioane; intercom. (< fr. interphone) Vezi definitia »