ONICOFAGÍE s.f. Mania de a-și roade unghiile. [Gen. -iei. / < fr. onychophagie, cf. gr. onyx – unghie, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

păgubíe s.f. (înv.) condamnare, osândire. Vezi definitia »

HALOCROMÍE s. f. (Chim.) Fenomen de colorare a unor compuși organici când se transformă în săruri. – Din fr. halochromie. Vezi definitia »

CHOROLOGÍE s.f. v. corologie. Vezi definitia »

FITOCHIMÍE s.f. Ramură a biochimiei care se ocupă cu studiul proceselor chimice din plante; chimie vegetală. [Gen. -iei. / < fr. phytochimie]. Vezi definitia »