ANOPSÍE s.f. (Liv.) Lipsă a vederii, orbie. [< fr. anopsie, cf. gr. an – fără, opsis – vedere]. Vezi definitia »

HIPERTONÍE s.f. 1. Hipertonicitate. 2. Creștere a tonicității unui organ sau țesut. [Gen. -iei. / < fr. hypertonie, cf. gr. hyper – peste, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

SPECTROGRAFÍE s. f. studierea spectrelor luminii cu spectrograful. (< fr. spectrographie) Vezi definitia »

EXPECTÁȚIE s.f. Așteptare, expectativă. ♦ Așteptare în observarea evoluției unei boli. [Var. expectațiune s.f. / cf. fr. expectation, lat. expectatio]. Vezi definitia »

MOTIVÁȚIE s. f. 1. ansamblu de motive care explică un act, o conduită; motivare, justificare, argumentare. 2. (psih.) ansamblu de factori dinamici care determină comportamentul unui individ. (< fr. motivation) Vezi definitia »