sachelár (sachelári), s. m. – Inspector ecleziastic al mănăstirilor. – Var. înv. sachelariu. Mgr. σαϰελλάριος, din lat. sacellum (Cihac, II, 693), cf. sl. sakelariĭ. Vezi definitia »

DEMISIONÁR, -Ă adj. Care își dă sau și-a dat demisia. [Pron. -si-o-. / cf. fr. démissionnaire]. Vezi definitia »

CENTIÁR, centiari, s. m. Unitate subdivizionară de măsură pentru terenuri, egală cu a suta parte dintr-un ar. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. centiare. Vezi definitia »

CONTINGENTÁR, -Ă adj. referitor la contingentare; contingențional. (< fr. contingentaire) Vezi definitia »

PRIMÁR, -Ă adj. De la început, originar; (p. ext.) prim, principal, de primul grad. ♦ (Geol.) Eră primară (și s.n.) = paleozoic; terenuri primare = terenuri formate în era primară. ♦ primordial, de bază. ♦ Simplist. [< fr. primaire, cf. lat. primarius, it. primario]. Vezi definitia »