planétă (planéte), s. f. – 1. Corp ceresc. – 2. Horoscop, oracol. Ngr. πλανήτης (sec. XVIII) și, modern, din fr. planète. – Der. planetar, adj., din fr. planétaire. Vezi definitia »

CULÍSĂ s.f. 1. Parte a scenei situată înapoia decorurilor. ♦ (Fig.; la pl.) Ceea ce se ascunde înapoia unui fapt, unui eveniment; dedesubturile unei situații. 2. Scobitură dreaptă în care alunecă o piesă mobilă; ghidaj; (p. ext.) piesă care alunecă de-a lungul acestei scobituri. ♦ Partea mobilă a unui instrument de suflat din alamă. [< fr. coulisse]. Vezi definitia »

profesoríță, profesoríțe, s.f. 1. (înv.) profesorică. 2. (înv.) profesoară. 3. (reg.) învățătoare. Vezi definitia »

Cooperativă s. f. sg. (peior.) presupusă alianță între echipe de fotbal participante la campionatul național, bănuite că ar aranja între ele rezultatele unor meciuri. Vezi definitia »

PORTIÉRĂ s.f. 1. Ușă cu geam (la un automobil, la o trăsură închisă, la un vagon de cale ferată). 2. Draperie atârnată deasupra unei uși pentru a o masca. [Pron. -ti-e-. / < fr. portière]. Vezi definitia »