DÍPLOMĂ s.f. 1. Act prin care o instituție de învățământ, un corp, un ordin onorific etc. conferă un titlu, un grad etc. ♦ Act care se eliberează unui premiat, unui concurent (la o întrecere sportivă, la o expoziție etc.) 2. Act de înnobilare, de acordare de privilegii; hrisov. ♦ Cartă regală, bulă pontificală, titlu, document. [Cf. fr. diplôme, it., lat., gr. diploma]. Vezi definitia »

cosoroábă (cosoroábe), s. f. – Traversă, bîrnă principală la acoperiș. – Var. costoroabă, costoroavă. Mag. koszoru(fa), „coroană” (Scriban, Arhiva, 1913; DAR). Este var. de la cosoroabă, s. f. (stafide), al cărui nume se explică prin faptul că sînt puse pe bîrna principală la uscat; cosoreu, s. n. (bîrnă; par). Vezi definitia »

șăclíță, șăclíțe, s.f. (reg.) penar. Vezi definitia »

SCRIJELITÚRĂ, scrijelituri, s. f. Tăietură, zgârietură superficială pe suprafața unui obiect. – Scrijeli + suf. -tură. Vezi definitia »

sinceríță, sinceríțe, s.f. (reg.) nume de plantă; sângerică. Vezi definitia »