OSTÁTIC, ostatici, s. m. Persoană din rândul populației civile oferită sau reținută de către un stat, de către o organizație etc. drept garanție pentru îndeplinirea unor obligații asumate sau impuse ori pentru prevenirea unor acte de ostilitate împotriva statului sau a organizației respective. ♦ Fig. (Fam.) Amanet, zălog². [Var.: ostátec s. m.] – Din it. ostatico. Vezi definitia »

MICROCÓSMIC, -Ă, microcosmici, -ce, adj. Care aparține microcosmului, privitor la microcosm. – Din fr. microcosmique. Vezi definitia »

ULTRASÓNIC, -Ă adj. Care folosește ultrasunetul, bazat pe ultrasunet; ultrasonor. [Cf. fr. ultra-sonique]. Vezi definitia »

TEOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la teologie; teologal. [Cf. fr. théologique, it. teologico]. Vezi definitia »

PALÉSTRIC, -Ă I. adj. referitor la palestră. II. s. f. arta exercițiilor de palestră. (< fr. palestrique) Vezi definitia »