ișlíc (ișlíce), s. n. – Căciulă de blană sau de postav. Ișlicul din zibelină era rezervat domnitorului; ceilalți boieri îl purtau de mărimi diferite, după rangul pe care îl aveau. Pînă la urmă, la jumătatea sec. XIX, ajunsese să fie însemnul distinctiv al lăutarilor. – Var. șlic. Tc. ișlik, bașlik (Loebel 250; Roesler 593; Șeineanu, II, 229; Tiktin), cf. pol. szlyk, rus. šlik. – Der. ișlicar, s. m. (fabricant de căciuli; boier retrograd); ișlicărie, s. f. (prăvălie de căciuli). Vezi definitia »

LEȘIÁTIC, -Ă, adj. v. leșietic. Vezi definitia »

ANACÍCLIC, -Ă adj. (Despre versuri) Care prezintă totdeauna un sens, chiar dacă le citim de la început sau de la sfârșit. [< fr. anacyclique, cf. gr. anakyklein – a se întoarce]. Vezi definitia »

SIGMÁTIC, -Ă adj. Care se caracterizează prin prezența unei sigma. [< fr. sigmatique]. Vezi definitia »

PRECEPTÍSTIC, -Ă I. adj. bazat pe precepte. II. s. f. 1. arta de a formula precepte, de a învăța pe alții prin precepte. 2. totalitatea preceptelor morale. 3. tratat despre precepte retorice. (după it. precettistica) Vezi definitia »