áncoră (áncore), s. f. – Piesă de metal cu brațe ca niște gheare care se coboară cu un lanț de pe o navă pe fundul mării. – Var. (înv.) anghiră. – Mr. angură. Lat. ancora (sec. XIX). Var. (sec. XV) din sl. anŭkira și acesta din ngr. ἄγϰυρα sau ἄγϰουρα (Philippide, II, 631), cf. alb. angurë. – Der. ancora, vb. (a fixa cu ajutorul ancorei); ancoraj, s. n. (ancorare). Vezi definitia »

CORNIÉRĂ s. f. bară metalică laminată cu secțiune în forma literei L. (< fr. cornière) Vezi definitia »

ACROMIONÍTĂ s. f. osteomielită la (în) acromion. (< fr. acromionite) Vezi definitia »

BÓRTĂ, borte, s. f. (Reg.) Gaură. ♦ Scorbură. ♦ Groapă. ♦ Vizuină. – Ucr. bort. Vezi definitia »

MEZOSAPROFÍTĂ adj., s. f. (ciupercă) cu miceliile în interiorul plantei în curs de descompunere, iar corpurile de fructificație la exterior. (< fr. mésosaprophyte) Vezi definitia »