eródiu (eródii), s. m. – Bîtlan (Ardea alba). – Var. irodiu, irodion. Ngr. ἠροδιός, cf. sl. erodij (sec. XVII). Vezi definitia »

TITANOTÉRIU s. m. mamifer mare și greoi fosil, având craniul cu două protuberanțe osoase. (< engl. titanothere) Vezi definitia »

MOTIVATÓRIU, -IE adj. care servește pentru a motiva. (< fr. motivatoire) Vezi definitia »

DELUZÓRIU, -IE, deluzorii, adj. (Livr.) Înșelător, iluzoriu. – Din fr. délusoire, lat. delusorius. Vezi definitia »

OBLIGATÓRIU, -IE adj. Care are puterea de a obliga (potrivit unei legi); obligațional. ♦ Care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ. [Pron. -riu, var. obligator, -oare adj. / cf. lat. obligatorius, fr. obligatoire]. Vezi definitia »