Definita cuvantului onor
ONÓR s.n. 1. (Mai ales în pl.) Semne exterioare de cinstire, de respect, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) ranguri, demnități. ♦ (Mil.) A da onorul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face onorurile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă (la o recepție). 2. V. onoare. [Pl. -ruri. / cf. fr. honneur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu onor
STRIDÓR s. n. (Med.) Zgomot șuierător al respirației, specific în cazuri de spasm sau de obstrucție a laringelui. – Din lat., fr. stridor. Vezi definitia »
HIDROMETEÓR, hidrometeori, s. m. Produs de condensare a vaporilor de apă din atmosferă. [Pr.: -te-or] – Din fr. hydrométéore, germ. Hidrometeore. Vezi definitia »
nemulțumitór, nemulțumitoáre, adj. (înv. și reg.) 1. nerecunoscător; nemulțumit. 2. (s.m.) răsculat, răzvrătit. Vezi definitia »
pisătór, pisătoáre, s.n. și f. (reg.) 1. (s.n.) băț special cu care se tescuiesc strugurii. 2. (s.n.) mai de lemn pentru bătut. 3. (s.f.) planșetă de lemn pentru tocat carnea; fund. 4. (s.f.) unealtă pentru zdrobit fructe, sâmburi. Vezi definitia »
CLARIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care clarifică. II. s. n. substanță cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure. (< clarifica + -tor) Vezi definitia »