MANDOLÍNĂ, mandoline, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță boltită și din patru coarde metalice duble, care se pun în vibrație prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire. – Din fr. mandoline. Cf. it. mandolina, germ. Mandoline. Vezi definitia »

pâniúță, pâniúțe, s.f. (reg.) pânișoară. Vezi definitia »

DINAMOGENÉZĂ s. f. 1. producere de energie. 2. proces de producere a senzațiilor, sentimentelor sau ideilor care sporesc tonusul vital. (< fr. dynamogenèse) Vezi definitia »

DUDUCÚȚĂ, duducuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui duducă. – Duducă + suf. -uță. Vezi definitia »

CONDRÍTĂ s.f. Inflamație a unui cartilaj. [< fr. chondrite]. Vezi definitia »