Definita cuvantului căina
căiná (-néz, -át), vb. – 1. A compătimi. – 2. (Refl.) A se plînge, a se tîngui. Sl. kajati sę (› căi), probabil prin intermediul part. kajanŭ (Cihac, II, 37; DAR; cf. Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, Rom. Germ., II, 251, din gepid. qainôn). – Der. cainic, adj. (lamentabil, de compătimit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu căina
DEGAZOLINÁ vb. tr. a separa printr-un procedeu special gazolina din gazele obținute în exploatările petroliere; dezbenzina. (< fr. dégazoliner) Vezi definitia »
BRACONÁ vb. intr. a vâna, a pescui ilegal (fără permis, în perioade prohibite). (< fr. braconner) Vezi definitia »
INSCRIPȚIONÁ, inscripționéz, vb. I. Tranz. A înregistra, a înscrie; a înmatricula. (din inscripție + suf. -ona) Vezi definitia »
precauționá, precauționéz, vb. I (înv.) a apăra cu sfaturi împotriva unei nenorociri posibile, a scăpa de o nenorocire prin măsurile luate. Vezi definitia »
ÎNMAGAZINÁ vb. tr. 1. a depozita într-o magazie (mărfuri, cereale etc.). 2. a acumula (cunoștințe, energie etc.). (< fr. emmagasiner) Vezi definitia »