pribóină, pribóine, s.f. (reg.) loc la cotul unei ape curgătoare izbit de valuri. Vezi definitia »

REMITÉNTĂ adj. f. v. remitent¹. [DOOM 2] Vezi definitia »

HÁRCHINĂ, harchine, s. f. (Reg.) Bucată mare (de mămăligă, de slănină etc.). [Var.: hárșchină s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

ȘALÁZĂ s.f. (Biol.) Filament albuminos care suspendă gălbenușul de ou în învelitorile lui. [Scris și chalază. / < fr. chalaze, cf. gr. chalaza – măzăriche]. Vezi definitia »

CÓTĂ, cote, s. f. 1. Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună etc.; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. ◊ (Ec.) Cota bursei = a) nivelul cursului la bursă; b) lista valorilor cotate la bursă. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație sau care este supusă unui anumit regim; p. ext. raport sau număr abstract care reprezintă această parte. 2. (ieșit din uz) Contribuție obligatorie pe care statul o impunea producătorilor și care consta în predarea unor cantități de produse dinainte stabilite la termenele și prețurile fixate de stat. ◊ Cotă de întreținere = sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreținere a imobilului respectiv. 3. (Concr.) Loc pe un teren, corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă; nivel la care se află un loc, o construcție etc. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 4. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen. 5. Ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar etc. – Din fr. cote. Vezi definitia »