BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca într-o parte și într-alta; a (se) legăna, a (se) clătina. A ieșit în ogradă cu clopotul cel mare și a prins a-l bălăbăni (SADOVEANU). 2. Refl. Fig. A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. Cât s-a bălăbănit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a rămas (CREANGĂ). Vezi definitia »

crăcní, pers. 3 sg. crăcnéște, vb. IV (reg.; despre ciocănitoare) a cârâi. Vezi definitia »

stolohăní, stolohănésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) bolovăni; a (se) face cocoloașe; a (se) usca foarte tare. 2. (refl.; despre părți ale corpului unui animal) a se întări. 3. (despre oameni; în formele: storohăni, storoni) a bate tare; a zdrobi. 4. (despre plante cerealiere sau leguminoase) a pisa. Vezi definitia »

CAMPANI- elem. „clopot”. (< fr. campani-, cf. lat. campana) Vezi definitia »

AUTODEFINÍ vb. IV. refl. A se defini, a se caracteriza singur. [Et. incertă]. Vezi definitia »