OTOCÉL s. n. veziculă auditivă, specifică nevertebratelor. (< fr. otocèle) Vezi definitia »

STOLNICÉL, stolnicei, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător domnesc, subaltern al stolnicului, care strângea dijma din pește. – Stolnic + suf. -el. Vezi definitia »

MÍTEL s.n. (Poligr.) Corp de literă de 14 puncte tipografice. [< germ. Mittel]. Vezi definitia »

clopoțel, clopoței s. m. (er., eufem.) vulvă, vagin. Vezi definitia »

DRAPÉL s. n. 1. steag al unei unități militare; steag, flamură. ♦ a fi sub ~ = a servi în armată. 2. (cinem.) suprafață opacă dintr-o bucată de pânză neagră întinsă pe o ramă metalică, care se poate monta pe un stativ, permițând reținerea luminii pe anumite obiecte sau mascarea anumitor zone din cadrul unui film. 3. (av.) punere în ~ = fixare a palelor unei elice cu pas variabil într-o poziție care oferă o mai mică rezistență în înaintare în caz de oprire a motorului. (< it. drappello) Vezi definitia »