épocă (époci), s. f. – Perioadă, eră. – Var. (înv.) epohă, epohi. Ngr. ἐποχή (sec. XVII, cf. Gáldi 183) și modern din fr. époque. – Der. epocal, adj. (memorabil). Vezi definitia »

HEMÍNĂ, hemine, s. f. Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. – Din fr. hémine. Vezi definitia »

REDUCTÁZĂ s.f. Enzimă care catalizează procesele de reducție (3) [în DN]. [< fr. réductase]. Vezi definitia »

LÁMPĂ s.f. 1. Aparat fix sau portativ care produce lumină. ◊ Lampă de radio = tub electronic. 2. Aparat portativ folosit ca sursă de căldură pentru anumite operații. [Pl. lămpi, (rar) lampe. / cf. germ. Lampe, fr. lampe, it. lampa < gr., lat. lampas]. Vezi definitia »

VOLIÉRĂ s. f. colivie mare din rețea de sârmă, în care se țin păsările. (< fr. volière) Vezi definitia »