MEZOPÁUZĂ s.f. Partea superioară a mezosferei, care face trecerea spre termosferă. [Cf. engl. mesopause, it. mesopausa]. Vezi definitia »

TRÍNCĂ s.f. Pânză de corabie aflată la baza trinchetului. [< it. trinca]. Vezi definitia »

DĂRÂMĂTÚRĂ, dărâmături, s. f. 1. Zid, clădire dărâmată; ruină. ♦ Material căzut, surpat dintr-o clădire în ruină. 2. (La pl.) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ; vreascuri. 3. (Fam.) Epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog. [Var.: dărmătúră s. f.] – Dărâma + suf. -ătură. Vezi definitia »

MICROCLÍMĂ s.f. Microclimat. [< germ. Mikroklima]. Vezi definitia »

MIGÁLĂ s. f. păianjen veninos din regiunile tropicale ale Americii. (< fr., gr. mygale) Vezi definitia »