accidénță s. f., g.-d.art. accidénței; pl. accidénțe Vezi definitia »

REJÁNSĂ s. f. panglică cu o țesătură specială, foarte apretată, având diferite întrebuințări în croitorie. (< fr. régence) Vezi definitia »

múncă (múnci), s. f. – 1. Martiriu, chin, supliciu. – 2. Lucru, treabă. – Megl. moncă. Sl. mąka „chin” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Conev 66), cf. bg. măka „muncă”, sb. muka; cf. mucenic. – Der. munci, vb. (a tortura, a martiriza; a se necăji, a se chinui; a lucra); muncitor, s. m. (înv., chin; lucrător; adj., laborios, activ); muncelniță, s. f. (înv., martiriu), din sl. mąčenica; muncitoresc, adj. (lucrător); muncitorime, s. f. (adunare de muncitori). Vezi definitia »

MEZARTÉRĂ s.f. Tunica mijlocie a arterei. [< fr. mésartère]. Vezi definitia »

PENEPLÉNĂ s. f. suprafață plană sau ușor ondulată din eroziunea fluvială a unui teren muntos. (< fr. pénéplaine) Vezi definitia »