HIÉNĂ, hiene, s. f. Mamifer carnivor asemănător cu câinele, cu blana cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care trăiește în Africa și în Asia și care se hrănește mai ales cu cadavre (Hyaena hyaena). ♦ Fig. Om ticălos, nemernic, mizerabil. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hyène, lat. hyaena. Vezi definitia »

CHOÁNĂ s.f. (Anat.) Fiecare din orificiile posterioare ale foselor nazale, prin care acestea comunică cu faringele. [Pron. cho-a-. / < fr. choane, cf. gr. choane – pâlnie]. Vezi definitia »

călăreală, călăreli s. f. (er.) contact sexual. Vezi definitia »

ȚÍBĂ interj. (Reg.) Cuvânt cu care se alungă câinii. – Cf. ucr. ciba. Vezi definitia »

neam de târlă expr. peior. (om) bădăran, mitocan, prost crescut. Vezi definitia »