câșlă (cấșle), s. f. – 1. (Înv.) Tabără de iarnă a tătarilor. – 2. Tabără, campament. – 3. Așezare stabilă a ciobanilor, mai ales în timpul iernii. – Mr. cășlă, megl. cășlá. Tc. kișla „cazarmă” (Șeineanu, II, 93; Lokotsch 1281), cf. bg. kŭsla, rus. kišlja „gospodărie”. – Der. cîșlar, s. m. (baci); cîșlăriță, s. f. (băciță); cîșlărie, s. f. (așezare a ciobanilor). Vezi definitia »

MEZENTERÍTĂ s. f. inflamație a mezenterului. (< fr. mésentérite) Vezi definitia »

INTRÁDĂ, intrade, s. f. Introducere în ritm de marș a unei compoziții muzicale în sec. XVI-XVII; p. gener. scurtă uvertură. – Din it. entrata, germ. Intrade, engl. intrada.. Vezi definitia »

CALDARÍNĂ s.f. Căldare de încălzire centrală, folosită la bordul navelor. [< it. caldarina]. Vezi definitia »

ACVILÍDĂ, acvilide, s. f. (La pl.) Familie de păsări răpitoare având ca tip principal acvila; (și la sg.) pasăre care face parte din această familie. – Fr. aquilidés. Vezi definitia »