bulamác (-ci), s. n. – 1. Țăruș, stîlp. – 2. Fidea, tăieței de supă. – Var. bulumac. Tc. bulamaç (Ronzevalle 54: Bogrea, Dacor., I, 273). cf. sb. bulumac. Vezi definitia »

cioflác, ciofláci, s.m. (reg.) copil alintat. Vezi definitia »

buiác (buiácă) adj. – 1. Nechibzuit, nebunatic. – 2. Exaltat, nebun, aiurit. – 3. Chefliu, petrecăreț. – 4. (Înv.) Exuberant, roditor. Sl. bujakŭ „nebun” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Lexicon, 48; Cihac, II, 32; Berneker 98). Pentru sensul 4, cf. fr. herbes folles. Cf. buiestru, buimac. Der. buieci (var. buici), vb. (a prospera, a fi din belșug; a se mîndri; a chefui); buiecie, s. f. (mîndrie, nebunie); îmbuieci, vb. înv. (a se mândri; a se îngrășa). Vezi definitia »

parmác (parmáci), s. m. – 1. Grilaj, balustradă. – 2. Stîlp. – Mr. părmache, megl. părmaț. Tc. parmak „deget” și „bară de fier” (Roesler 601; Șeineanu, II, 283; Lokotsch 1636; Ronzevalle 57), cf. ngr. παρμάϰι, alb., bg., sb. parmak și de asemeni palmac. – Der. părmăcui, vb. (a întări cu parmaci, a îngrădi); parmaclîc, s. n. (balustradă, parapet), din tc. parmaklik, cf. ngr. παρμαϰλίϰια, bg., sb. parmakluk. E dubletul lui pîrmac, s. n. (Olt., par), din sb. parmak. Vezi definitia »

DOVLEÁC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina întinsă pe pământ, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite în alimentația omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dövlek. Vezi definitia »