Definita cuvantului parmac
parmác (parmáci), s. m. – 1. Grilaj, balustradă. – 2. Stîlp. – Mr. părmache, megl. părmaț. Tc. parmak „deget” și „bară de fier” (Roesler 601; Șeineanu, II, 283; Lokotsch 1636; Ronzevalle 57), cf. ngr. παρμάϰι, alb., bg., sb. parmak și de asemeni palmac. – Der. părmăcui, vb. (a întări cu parmaci, a îngrădi); parmaclîc, s. n. (balustradă, parapet), din tc. parmaklik, cf. ngr. παρμαϰλίϰια, bg., sb. parmakluk. E dubletul lui pîrmac, s. n. (Olt., par), din sb. parmak.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu parmac
măzác (măzáci), s. m. – 1. Mîzgălitor. – 2. Persoană murdară, slinoasă. Bg. mazačĭ, pol. mazacz (Tiktin). Sec. XVIII, Mold. – Der. măzăcie, s. f. (murdărie). Vezi definitia »
pitác (pitáce), s. n. – 1. Pergament, document. – 2. Ordin, poruncă scrisă. – 3. Cartă pastorală. Ngr. πιττάϰιον, parțial prin intermediul sl. pitakŭ (Cihac, II, 687; cf. Vasmer, Gr., 117), calabr. pittaci „act notarial”, it. petazza „bagatelă”, napol. petaccia „fîșie de pînză”. – Der. pităci, vb. (înv., a ridica în rang boieresc prin ordin scris). Vezi definitia »
CEHOSLOVÁC, -Ă, cehoslovaci, -ce, s. m. și f., adj. (Ieșit din uz) 1. S. m. și f. Locuitor al Cehoslovaciei. 2. Adj. Care aparținea Cehoslovaciei sau locuitorilor ei. privitor la Cehoslovacia sau la locuitorii ei. – Din Cehoslovacia (derivat regresiv). Cf. fr. tchécoslovaque. Vezi definitia »
pionác, pionáce, s.n. (reg.) clopoțel. Vezi definitia »
a veni de hac (cuiva) expr. 1. a învinge (pe cineva), a face inofensiv (pe cineva). 2. a omorî (pe cineva). Vezi definitia »