EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Ține locul persoanei despre care se vorbește) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Soț, bărbat; soție, nevastă. 2. (La genitiv, în formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesivă) Casa lui. ◊ Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumită persoană. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l în ale lui! 3. (La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le li, cu funcție de complement indirect sau de atribut) Prietenul îi iese înainte. ◊ (În forma i, cu valoare neutră) Dă-i cu bere, dă-i cu vin. 4. (În acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le, cu funcție de complement direct) Cartea pe care o citesc. (Precedat de prepoziții, în formele el, ea, ei, ele) Pe el îl caut. ◊ (Precedat de prepoziții, în forma o, cu valoare neutră) Au mai pățit-o și alții. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa. Vezi definitia »

ANOFÉL adj. țânțar ~ = țânțar a cărui femelă transmite microbul malariei. (< fr. anophèle, gr. anopheles) Vezi definitia »

BRILĂNȚÉL, brilănțele, s. n. Diminutiv al lui briliant. – Briliant + suf. -el. Vezi definitia »

GHIORDÉL, ghiordele, s. n. Găleată făcută din lemn sau din pânză impermeabilă, folosită la bordul unei nave. – Et. nec. Vezi definitia »

LUMAȘÉL s.n. (Geol.) Rocă sedimentară cu numeroase cochilii de moluște. [< fr. lumachelle, cf. it. lumachella]. Vezi definitia »