Definita cuvantului călimară
călimáră (călimắri), s. f. – Vas mic în care se ține cerneala. – Var. (Mold.) călămar, megl. călămar, călimară. Ngr. ϰαλαμάρις sau ϰαλαμαριά (Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR); cf. tc., alb., bg., sb. kalamar. Sec. XVII, este pop.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu călimară
zăpádă s. f., g.-d. art. zăpézii; (ninsori) pl. zăpézi Vezi definitia »
IREVERÉNȚĂ s. f. lipsă de respect, necuviință. (< fr. irrévérence, lat. irreverentia) Vezi definitia »
HEMICRIPTOFÍTĂ adj., s. f. (plantă perenă) la care organele vegetative rămân în timpul iernii pe, sau în pământ. (< fr. hémicryptophyte) Vezi definitia »
CURBÉTĂ, curbete, s. f. Săritură a calului cu picioarele din față ridicate. – Din fr. courbette. Vezi definitia »
INCÍNTĂ s. f. 1. spațiu închis din toate părțile (în interiorul unei construcții). ◊ limitele unui spațiu determinat. ♦ ~ acustică = cutie de lemn în care sunt fixate unu sau mai multe difuzoare pentru îmbunătățirea calităților acustice ale acestora; boxă (4). 2. linie de apărare care înconjură un obiectiv militar, un oraș, o cetate etc. (< fr. enceinte) Vezi definitia »