LICÍT, -Ă adj. Legal, permis, îngăduit de lege. [< fr. licite, cf. lat. licitus]. Vezi definitia »

ZĂDĂRÍT, -Ă adj. V. zădărât. Vezi definitia »

stenahorít, -ă, adj. (înv.) care constrânge; stenahorisit. Vezi definitia »

PREPÓZIT s.m. (Ist.) 1. Reprezentant al puterii superioare, așezat temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul roman. ♦ Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin. 2. Ecleziast care conduce o prepozitură. 3. Șef, superior, conducător. [Cf. fr. préposite, it. preposito, lat. praepositus]. Vezi definitia »

BĂLOȘÍT, -Ă, băloșiți, -te, adj. (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care a devenit bălos. – V. băloși. Vezi definitia »