Definita cuvantului capelă
capélă (capéle), s. f. – 1. Biserică mică, izolată. – 2. Parte a unei biserici care adăpostește altarul. It. cappella (sec. XIX). – Der. capelan, s. m., din it. cappellano; capelmaistru, s. m. (director de capelă muzicală; șef de orchestră), din germ. Kappelmeister (Borcea 180).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu capelă
CHERATOCONJUNCTIVÍTĂ, cheratoconjunctivite, s. f. (Med.) Inflamație simultană a corneei și conjunctivei. – Din fr. kératoconjonctivite. Vezi definitia »
ciopátă (ciopắți), – Bucată, felie de carne. – Var. ciopartă, ciopărtă, ciopîrtă. Mag. csapat „grămadă”, care înseamnă și „turmă” (DAR). R din var. se explică probabil prin confuzie cu mag. csoport „turmă” (› ciopor). Se folosește de preferință la pl. Der. ciopățică, s. f. (dans tipic); ciopătăi, s. f. pl. (labe); ciopîrtac, adj. (care are coada tăiată); ciopîrlac, s. n. (băț); ciopîrti (var. ciopîrți, ciocîrti, ciocîlti, ciopăți), vb. (a tăia, a face bucăți; a tranșa); ciopîrțeală (var. ciocîrteală), s. f. (tăiere în bucăți); ciocîrt (var. ciortan), s. m. (varietate de ciuperci); ciopîrțel, s. m. (plantă, Celosia cristata). Vezi definitia »
mantă, mante s. f. marginea interioară a mesei de biliard. Vezi definitia »
arzoaică, arzoaice, s. f. femeie senzuală Vezi definitia »
-TÉCĂ elem. „dulap, cutie”, „colecție”. (< fr. -théque, cf. gr. theke) Vezi definitia »