PONCÍȘ, -Ă, ponciși, -e, adj., adv. (Reg.) I. Adj. 1. (Despre ochi) Încrucișat, sașiu. 2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt, pieziș. ◊ Expr. (Adverbial) A spune (ceva) ponciș = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor. II. Adv. 1. Cruciș, chiorâș; fig. cu ciudă, cu dușmănie. A se uita ponciș. 2. De-a curmezișul, pieziș. ◊ Expr. (Substantivat) A sta de-a poncișul = a se opune, a fi împotrivă. – Ponc (reg. „deal” < magh.) + suf. -iș. Vezi definitia »

ștergăráș, ștergăráșe, (pop.) ștergărel (ștergar mai mic). Vezi definitia »

SPIRIDÚȘ, spiriduși, s. m. (În basme și în superstiții) Drac mic (vioi și poznaș) care se întrupează în diferite vietăți și slujește pe vrăjitori și pe diavoli. ♦ Fig. Copil zburdalnic, vioi, neastâmpărat. [Var.: (rar) spiritúș s. m.] – Din lat. spiritus. Cf. pol. spirytušek. Vezi definitia »

rîntáș (-și), s. m. – Sos făcut cu făină prăjită în grăsime. Mag. rántás (Cihac, II, 522; Philippide, Principii, 64; Gáldi, Dict., 154). Vezi definitia »

APÁȘ (‹ fr.) s. m. 1. (La pl.) Amerindieni din regiunea aflată între fluviile Colorado și Rio Grande (America de Nord), din grupul atapascilor și din familia de limbi na-dene; actualmente locuiesc în rezervații; (și la sg.) Persoană din această populație. 2. (Fig.) Derbedeu, haimana; hoț, bandit. Vezi definitia »