BELÍȘ, belișuri, s. n. (Reg.) Țesătură pentru căptușeli. Vezi definitia »

crestáș, crestáși, s.m. (reg.) plasă de prins pește; crâsnic (v.). Vezi definitia »

BINÍȘ, binișuri, s. n. Haină boierească lungă de ceremonie, cu mânecile largi și despicate, strânsă pe bust și largă în poale, căptușită cu blană și devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari. [Var.: (înv. și reg.) beníș s. n.] – Din tc. biniș. Vezi definitia »

văcăláș (-șuri), s. n. – Tencuială, tencuit. Mag. vakolás (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 167). – Der. văcălui, vb. (a tencui), din mag. vakol. Vezi definitia »

fíldeș s. n. Substanță din care sunt alcătuiți colții de elefant. – Mr., megl., fildiș. – Tc. fil diși „dinte de elefant” (Șeineanu, II, 171; Lokotsch 607), cf. fil, cuman. fil tisi, sp. marfil, și de asemenea, ngr. φίλδισι, alb. filjdič, bg. ildiši, sb. fildiš. – [3367] Vezi definitia »