Definita cuvantului capîntortură
capîntórtură (capîntórturi), s. f. – Pasăre, sucitoare. Formație internă pe baza lui cap și un al doilea element der. din lat. torquere. Trebuie pornit, probabil, de la *capîntort (pentru întort, azi întors, cf. tort), schimbat prin analogie cu *tortură (‹ lat. turtur), forma primitivă de la turturea, cf. it. tortola. Pentru compunere, ct. it. torcicollo, fr. torcol, sp. torcecuella; în rom., aceeași pasăre se numește vărtecap sau sucitoare, care se referă la aceeași caracteristică.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu capîntortură
ÉRĂ, ere, s. f. 1. Perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se pornește numărătoarea anilor. 2. Epocă (1). 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic. – Din fr. ère, lat. aera. Vezi definitia »
DECRETÁLĂ s. f. decizie papală asupra unei consultații, privind chestiuni de dogmatică ori de morală ridicate de episcopi sau abați. (< fr. décretale, lat. decretalis) Vezi definitia »
PLOMBÍNĂ s. f. fir cu plumb la măsurătorile topografice subterane. (după it. piombino) Vezi definitia »
căpșuniadă s. f. (peior.) fenomen de migrație a forței de muncă din România în Spania la cules de căpșune. Vezi definitia »
BIOGRÚPĂ s. f. număr de plante și animale naturalizate și situate într-un cadru ce redă sau se aseamănă cu mediul lor natural. (< fr. biogroupe) Vezi definitia »