Definita cuvantului orbită
ORBÍTĂ s.f. 1. Traiectorie închisă a unui corp ceresc. ♦ (Mec.) Traiectorie închisă parcursă de un mobil, de un electron. 2. Cavitate osoasă a craniului în care este așezat ochiul. 3. (Fig.) Sferă de activitate; sferă de influență. [< fr. orbite, cf. it. orbita].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu orbită
ALCALÓZĂ s. f. perturbare a echilibrului acidobazic din organism; alcaliemie. (< fr. alcalose) Vezi definitia »
BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din fr. banqueroute. Vezi definitia »
LABIL-Ă adj. Care este lipsit de stabilitate; instabil, nestatornic. Vezi definitia »
plotojeálă, plotojéli, s.f. (reg.) cârpeală. Vezi definitia »
AUTOCLÁVĂ s.f. 1. Vas închis ermetic, servind de obicei la sterilizare sub presiune. 2. Capac care închide ermetic un recipient, menținându-se închis prin presiunea din interior. [Var. autoclav s.n. / < fr., it. autoclave, cf. gr. autos – însuși, lat. clavis – cheie]. Vezi definitia »