colón (-ni), s. m. – Muncitor agricol. Lat. colonus (sec. XVIII). – Der. colonie, s. f., din fr. colonie; colonist, s. m. (emigrant), din germ. Kolonist; colonial, adj., din fr. colonial; coloniale, s. f. pl. (articole alimentare de băcănie), din germ. Kolonialwaren; coloniza, vb., din fr. coloniser; colonizator, adj. (care colonizează). Vezi definitia »

SUBMICRÓN s.m. Ultramicron. [< engl. submicron]. Vezi definitia »

ANTIHIPERÓN (‹ anti- + hiperon) s. m. Antiparticula hiperonului. Vezi definitia »

HAPLOSTEMÓN, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) Format dintr-un singur cerc de stamine. [< germ. haplostemon, cf. gr. haploos – simplu, stemon – urzeală]. Vezi definitia »

DIATÓN s. n. (muz.) gamă ~ă = gamă dintr-o serie succesivă de tonuri și semitonuri naturale; interval ~ = interval perfect, de aceeași calitate ca și intervalele scării muzicale diatonice. II. s. f. dispunere naturală a tonurilor și semitonuriol într-o structură muzicală. (< fr. diatonique) Vezi definitia »