Definita cuvantului colon
colón (-ni), s. m. – Muncitor agricol. Lat. colonus (sec. XVIII). – Der. colonie, s. f., din fr. colonie; colonist, s. m. (emigrant), din germ. Kolonist; colonial, adj., din fr. colonial; coloniale, s. f. pl. (articole alimentare de băcănie), din germ. Kolonialwaren; coloniza, vb., din fr. coloniser; colonizator, adj. (care colonizează).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu colon
DEUTERÓN s. m. nucelu al atomului de deuteriu, format dintr-un proton și un neutron; deuton. (< fr. deutéron) Vezi definitia »
moltón s. n. – Țesătură groasă de bumbac. Fr. molleton. Vezi definitia »
HISTRIÓN s. m. 1. actor de comedie la greci și la romani; bufon. 2. măscărici, comediant. ◊ (fig.) om ipocrit, șarlatan. (< fr. histrion, lat. histrio) Vezi definitia »
árhón s. m. – (Înv.) Boier. – Var. arhonda. Ngr. ἄρχων, gen. ἄρχοντας (Gáldi 154). Sec. XVIII. S-a aflat în concurență cu neol. arhonte, s. m., arhontat, s. n. (arhontat), din fr. Astăzi ieșit din uz, a fost titlu de politețe în epoca fanarioților, ca chir. – Der. arhonie, s. f. (noblețe); arhondar, s. m. (călugăr care răspundea de primirea călătorilor), din ngr. ἀρχοντάρης (sec. XVIII); arhondăreasă, s. f. (călugăriță care răspundea de primirea călătorilor); arhondaric, s. n. (salon destinat călătorilor, în mănăstiri), din ngr. ἀρχον-ταρίϰι; arhondărie, s. f. (salon de primire în mănăstiri); arhondologie, s. f. (heraldică), din ngr. ἀρχοντολογία; arhondologiu, s. n. (carte a boierilor). Vezi definitia »
ETALÓN s.n. Model, tip cu care trebuie să se potrivească, cu care trebuie să fie conforme unitățile de măsură. ♦ Greutate dintr-un metal prețios care servește drept bază unui sistem monetar. ◊ Etalon-aur (sau -argint) = unitate-tip (de aur sau de argint), a valorilor monetare. [< fr. étalon]. Vezi definitia »