Definita cuvantului ordonare
ORDONÁRE s.f. Acțiunea de a ordona și rezultatul ei. ♦ (Log.) Raport de ordonare = cuprinderea unei noțiuni în sfera unei alte noțiuni mai generale. [< ordona].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ordonare
ÎNCONJURÁRE s. f. Faptul de a înconjura. – V. înconjura. Vezi definitia »
sânțíre, sânțíri, s.f. (înv.) 1. hirotonire (ridicare la treapta preoției). 2. dobândire a harului divin (prin practici religioase); sfințire. 3. inaugurare, sfințire a unei biserici; târnosire. Vezi definitia »
ÎNDIGUÍRE, îndiguiri, s. f. Acțiunea de a îndigui; zăgăzuire. – V. îndigui. Vezi definitia »
INVALIDÁRE s.f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; infirmare, anulare. [< invalida]. Vezi definitia »
ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica. Vezi definitia »